Să știi Lumina — și s-o lași în spate,
Să alegi bezna, calm, cu ochi firești.
S-auzi Cuvântul cum te strigă-n noapte,
Să nu-l asculți; mereu să-l ocolești...
Îi spui independență, strategie...
De fapt asta-i o stare: e prostie!

Să negi Lumina — convins că nu există;
Nici Adevăr, trăind în propria-ți lege!
Ți-ai inventat o mică lume egoistă
Și-n ea te crezi că ești stăpân și rege...
Ești liber zici, trăind o fantezie?
Asta nu-i libertate, ci pură nebunie!

Când știi că viața ta e-mprumutată
Sau că Lumina și Cuvântul sunt totuna,
Și cauti să-ți ancorezi în asta viața toată
Urând prostia, nebunia și minciuna
Trăind o viață rațională; asta spune:
Frica de Dumnezeu este înțelepciune!